Arta tradițională a sculpturii în piatră pentru pietre funerare din zona Nishijin din Kyoto, Japonia, se confruntă cu provocări în transmiterea între generații

Kyoto, 2025 martie — Atelierele tradiționale de sculptură în piatră „Sande Sekizai”, situate în districtul Nishijin din Kyoto, Japonia, au sărbătorit 120 de ani de la înființare. Totuși, în spatele acestei festivități, această afacere centenară se confruntă cu o criză serioasă de succesiune — singurul fiu al celei de-a șaptea generații, Yuji Sande, a declarat clar că nu intenționează să preia afacerea familiei.

Districtul Nishijin este renumit pentru țesăturile sale de lux, însă puțini știu că aici se ascunde una dintre cele mai rafinate tehnici tradiționale japoneze de sculptură în piatră. La sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, odată cu introducerea culturii funerare occidentale după Restaurarea Meiji, sculptorii din Nishijin au început să combine tehnicile europene de sculptură pe monumente cu meșteșugul tradițional japonez, dezvoltând treptat un stil distinctiv numit „Sculptura în piatră Nishijin”, caracterizat prin linii fluide și straturi bine definite, fiind deosebit de pricepuți în redarea texturilor fine pe suprafața granitului.

„Străbunicul meu a învățat tehnica occidentală de cioplire în timp ce ajuta un tehnician britanic într-o biserică,” povestește Yuji Sande, în vârstă de 68 de ani, așezat pe o băncuță din atelier, cu privirea tulbure îndreptată spre fotografiile vechi de pe perete. „La acea vreme, înalta societate din Kyoto începea să adopte monumente funerare occidentale, iar bunicul meu a profitat de această oportunitate pentru a combina elemente estice și vestice.”

Conform statisticilor Asociației Industriei Pietrei din Japonia, numărul meșterilor care practică sculptura tradițională pe headstone-uri a scăzut de la aproximativ 8.000 în 1990 la mai puțin de 3.000 în prezent, cu o vârstă medie a angajaților de peste 58 de ani. Această tendință este deosebit de evidentă în Kyoto — în perioada de glorie, districtul Nishijin găzduia peste 20 de ateliere de sculptură, astăzi doar trei mai primesc comenzi.

Creșterea costurilor este considerată unul dintre principalele motive pentru care tinerii se îndepărtează de meserie. Sande dezvăluie că sculptarea manuală a unui headstone de dimensiuni medii necesită între două și trei luni, iar costul total al materialelor și al orelor de muncă ajunge la aproximativ 1,5 milioane yeni (aproximativ 70.000 RMB), însă marja de profit a atelierului a scăzut sub 15% din cauza concurenței acerbe. „Tinerii de azi consideră că este mai eficient să lucreze pe linie de producție într-o fabrică decât să petreacă atât de mult timp pentru un singur produs.”

Pe de altă parte, schimbările structurale ale societății japoneze modifică fundamental cererea pe piața monumentelor funerare. Statisticile arată că peste 35% dintre gospodării sunt unipersonale, iar mulți bătrâni care locuiesc singuri nu au rude care să organizeze funeralii tradiționale după deces; în același timp, numărul celor care optează pentru înmormântări naturale, precum înmormântarea în copaci sau în mare, este în creștere. Sande recunoaște că volumul comenzilor primite anul trecut a scăzut cu aproape 40% față de acum cinci ani.

Pentru a salva această artă tradițională, Biroul Cultural al orașului Kyoto a inclus în martie anul acesta „Tehnica de sculptură în piatră Nishijin” în registrul patrimoniului cultural imaterial la nivel municipal și a oferit un fond special de 6 milioane yeni pentru a finanța cursuri gratuite de formare destinate tinerilor. În plus, atelierul colaborează cu Facultatea de Arte Aplicate a Universității Seika din Kyoto pentru a organiza un seminar intitulat „Arta pietrei și designul modern al funeraliilor”, încercând să redefinească din perspectivă academică valoarea estetică a headstone-urilor sculptate.

„Tradiția nu este ceva imuabil,” spune Sande, mângâind o placă de granit neterminată. „Generația bunicului meu a introdus tehnicile occidentale, cea a tatălui meu a integrat mașinile moderne în procesul de producție. Acum este rândul tinerilor să decidă cum va arăta următorii 120 de ani.” Face o pauză și adaugă: „Doar că fiul meu nu gândește la fel.”

Acum trei luni, Yuji Sande a acceptat oficial ultimul său ucenic — o tânără de 26 de ani din departamentul de sculptură al Universității Prefecturii Hyogo. Ea spune că a fost atrasă să învețe aici după ce a văzut un videoclip cu tehnica de cioplire postat pe Instagram de atelierul Sande. „Piatra nu minte,” explică ea alegerea, „fiecare lovitură este reală. Această senzație nu o găsesc în sculptura digitală.”

Pe străzile din Kyoto, turiștii ridică camerele foto pentru a surprinde clădirile istorice din jur. În atelierul vechi, plin de praf de piatră, tânăra ucenică ține un dalta de oțel îndreptată spre o piatră verde neprelucrată. Alături, un meșter trecut de șaizeci de ani îi arată cu răbdare unghiul corect de prindere a daltei. O sută douăzeci de ani de meșteșug așteaptă liniștit următorul secol, în fiecare lovitură de ciocan.

(Sfârșit)

Reporter: Misaki Sato, din Kyoto